Kinetoterapia, cunoscută și drept kinetologie medicală sau chineziterapie, este atât o formă de terapie, cât și o știință. Etimologia cuvântului kinetoterapie este, la rândul ei grăitoare. Așadar, cuvântul kinetoterapie se traduce prin terapie prin mișcare.
Ca terapie, aceasta este compusă din programe specifice de recuperare medicală, și este o formă de terapie fizică asistată, al cărei scop este reabilitarea unor funcții motrice diminuate sau creșterea nivelului funcțional, în cazul anumitor afecțiuni specifice.
Ca știință, kinetoterapia este parte componentă a medicinii fizice și este axată pe studiul mecanismelor neuromusculare și articulare, pentru asigurarea activităților motrice normale ale individului.
Programele de kinetoterapie
Programele de kinetoterapie sunt realizate în conformitate cu vârsta, constituția și afecțiunile pacientului, alături și de gradul său de sedentarism, activitățile desfășurate în mod normal, stadiul bolii sau existența altor afecțiuni.
Aceste programe au la bază mișcarea efectuată prin planuri de recuperare medicală atent structurate, al căror scop este refacerea funcțiilor alterate sau diminuate ale corpului.
De asemenea, pacientului îi este asignat propriul specialist în kinetoterapie, căruia îi revine rolul de a supraveghea activitatea pacientului în timpul sesiunilor de kinetoterapie, și de a oferi consiliere pe durata întregului program de recuperare.
Totodată, exercițiile fizice din cadrul programelor de kinetoterapie pot fi însoțite de anumite accesorii, precum elasticul, mingea medicinală, mingea de yoga, semisfera Bosu, etc.
Tipuri de kinetoterapie
În prezent, există două tipuri de kinetoterapie – de recuperare și profilactică. Pe lângă acestea, există o ramură special dezvoltată de kinetoterapie pentru copii și bebeluși, cunoscută și drept kinetoterapie pediatrică.
Kinetoterapia de recuperare este axată pe refacerea funcțiilor diminuate ale organismului, cu ajutorul unui set de exerciții specifice, numită gimnastică de recuperare. Kinetoterapia profilactică, în schimb, urmărește fie menținerea condiției de sănătate a pacientului, fie oprirea cronicizării unei anumite afecțiuni severe, și se folosește atât de exerciții fizice, cât și de masaj medical sau de tehnici de relaxare.
Adesea, cele două forme se întrepătrund, rezultând un al treilea tip de kinetoterapie, numit kinetoterapie curativă, unde se lucrează atât pe refacerea funcțiilor, cât și pe menținerea stării de sănătate a pacientului sau stoparea cronicizării unei anumite boli.
Beneficii ale kinetoterapiei
Beneficiile kinetoterapiei sunt nenumărate, atât în caz de boală, cât și pentru menținerea unei condiții fizice și psihice optime. Prin urmare, kinetoterapia vă poate ajuta să ajungeți la o stare de relaxare deplină (golirea minții), dar și să vă îmbunătățiți condiția fizică, prin masaj și exercițiu fizic.
De asemenea, având în vedere că majoritatea adolescenților și adulților suferă de cel puțin o deviație de coloană, kinetoterapia poate fi o metodă accesibilă și ușoară de corectare a posturii și a aliniamentului corporal, înlăturând, astfel, durerile de spate.
Prin exercițiu fizic regulat scăpați de durere și câștigați, în schimb, mobilitate articulară, forță și rezistență musculară crescută. În plus, vi se poate îmbunătăți simțul de coordonare, de echilibru, precum și controlul neuro-muscular al mișcării.
Mai mult, tehnologia actuală permite o măsurare neuro-musculo-articulară deosebit de precisă, ceea ce asigură o evaluare obiectivă a condiției dvs. de sănătate și facilitează conceperea unui program personalizat, care să reflecte cerințele reale ale organismului.
Acestea fiind spuse, printre cele mai importante beneficii, general valabile, ale kinetoterapiei se numără:
- Menținerea condiției de sănătate la niveluri optime și a unei stări generale de bine;
- Îmbunătățirea mobilității și a amplitudinii articulare;
- Scăderea riscului de accidentare, datorită unei mobilități și flexibilități ameliorate;
- Permiterea recuperării rapide în urma posibilelor accidente sau evenimente traumatice;
- Creșterea randamentului în raport cu efortul fizic și îmbunătățirea tonusului muscular;
- Creșterea forței musculare;
- Corectarea deviațiilor aparatului locomotor;
- Ameliorarea sau tratarea tulburărilor de echilibru și/sau coordonare;
- Redobândirea, totală sau parțială, a dexterității și a funcționalității musculare, osoase și articulare;
- Recuperarea funcțiilor esențiale, deteriorate în urma unui accident vascular cerebral;
- Recuperarea reumatică în caz de osteoporoză sau artrită, precum și menținerea unei condiții de sănătate optime.
